MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit'. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIORLĂITÚRĂ s. v. mieunat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miorlăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink