7 definiții pentru miorcoti

Explicative DEX

miorcoti vi [At: LB / Pzi: ~tesc / E: miorc] 1 (D. broaște) A orăcăi. 2 A geme. 3 A scânci.

miorcăì (miorcoti) v. a geme. [Onomatopee].

Sinonime

MIORCOTI vb. v. ocăcăi, orăcăi.

miorcoti vb. IV. intr. (reg.; despre broaște) v. Miorcăi. Ocăcăi. Orăcăi.

miorcoti vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.

miorcăi vb. IV. I intr. (despre broaște) a ocăcăi, a orăcăi, <reg.> a măcăi, a miorcoti, a pupăi, a răcăi, a răcăni. Broaștele miorcăie asurzitor în baltă. II fig. (de obicei peior.) 1 intr., refl. (despre copii) a plânge, a (se) smiorcăi, <fig.> a (se) miorlăi, <fig.; glum.> a (se) orăcăi. Fetița s-a miorcăit toată ziua din cauză că i s-a stricat păpușa. 2 intr. (despre ființe) a geme, a se lamenta, a se tângui, a se văieta. Miorcăie de durere.

Tezaur

MIORCOTÍ vb. IV. Intranz. 1. (Despre broaște) A orăcăi. Cf. VALIAN, V. 2. (Despre oameni) A scînci; a geme. V. m i o r c ă i (2). Cf. LB, ALEXI, W. Nu mai miorcoti. ALR II/I MN 12, 6 892/95. – Prez. ind.: miorcolesc. – De la miorc.

Intrare: miorcoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorcoti
  • miorcotire
  • miorcotit
  • miorcotitu‑
  • miorcotind
  • miorcotindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • miorcotește
(să)
  • miorcotească
  • miorcotea
  • miorcoti
  • miorcotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • miorcotesc
(să)
  • miorcotească
  • miorcoteau
  • miorcoti
  • miorcotiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)