MIORCĂÍRE, miorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) miorcăi și rezultatul ei. – V. miorcăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

miorcăíre s. f., g.-d. art. miorcăírii; pl. miorcăíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miórcăi] – Miorc + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MIORCĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „miorc-miorc”; a orăcăi. /miorc + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIORCĂÍ vb. a plânge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIORCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miorcăí vb., ind. prez. 1 sg. miorcăiésc, 3 sg. miorcăiéște / miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miorcăiáscă / miórcăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink