MINTÍE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. 2. Anteriu (preoțesc). – Cf. scr. mantija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINTÍE s. v. anteriu, reverendă, sutană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mintíe s. f., art. mintía, g.-d. art. mintíei; pl. mintíi, art. mintíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink