MINNESANG s. n. Poezie lirică de curte, creată de cavalerii medievali, în sec. XII, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. [Pr.: minezang] – Cuv. germ.^[1]

minnesang sn [At: DN³ / P: ~ezang / S și: mine~ / Pl: ~uri / E: ger Minnesang] Poezie lirică de curte din evul mediu, alcătuită după modelul folclorului german și sub influența trubadurilor provensali.

MINNESANG s. n. Poezie lirică de curte creată de cavalerii medievali, în sec. XII, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. [Pr.: minezang, scris și minesang] – Cuv. germ.

MINNESANG s.n. v. minesang.

MINNESANG [MINEZANG] s. n. poezie lirică de curte, creată de cavalerii și cântăreții germani din evul mediu, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. (< germ. Minnesang)

MINESANG s.n. Poezie lirică de curte germană din evul mediu după modelul folclorului german și sub influența trubadurilor provensali. [Pron. -zang, scris și minnesang. / < germ. Minnesang – cîntec de dragoste].

!minnesang (germ.) [s pron. z] s. n.

!minnesang (germ.) [s pron. z] s. n.

Minnesang (cuv. gem. Minne „iubire idealizată” + [Ge]sang „cântec”), genul predilect al Minnesängerilor*. Cântă iubirea mai mult sau mai puțin idealizată (hohe Minne și niedere Minne). Sursele M. se consideră a fi: arta trubadurilor* fr., poezia cavalerească germ., lirica pop., cântecele preoților vaganti (v. vagans). Forma predominantă era A A B (Barform – v. formă bar).

MINNESÄNG [minezáŋ] (cuv. germ.) s. n. Poezie lirică de Curte, creată de cavalerii și de cântăreții germani medievali (sec. 12-14), după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali; celebra, în forme de versificație fixe, iubirea și viața cavalerească. Printre principalii săi reprezentanți se numără: H. von Morungen, Reinmar der Alte, W. von Wogelweide, W. von Eschenbach.