MINITEÁTRU s.n. Gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenții. [Cf. fr. mini-théâtre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MINITEÁTRU s. n. 1. gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenții. 2. teatru pentru astfel de spectacole. 3. teatru cu capacitate mică; club teatral. (< fr. mini-théatre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miniteátru s. n., pl. miniteátre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miniteátru s.n. (artă) ♦ 1. Teatru în care se joacă piese scurte ◊ „Sub titlul «Miniteatru» se reproșează teatrului experimental «Atelier» din Iugoslavia că a adoptat piese de teatru miniaturale.” Luc. 26 VIII 67 p. 6. ♦ 2. Teatru cu o capacitate mică; club teatral ◊ „MiniteatrulClub ieșean a dat un spectacol-lectură.” R.lit. 13 XI 69 p. 25 (din fr. mini-théâtre; L. Seche în SMFC V p. 75, I. Iordan în SCL 4/70 p. 396; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink