MINISTRÁNT, ministranți, s. m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. – Din it. ministrante, germ. Ministrant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTRÁNT ~ți m. Ajutor de preot în ritualul catolic. /<it. ministrante, germ. Ministrant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTRÁNT s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. [< germ. Ministrant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTRÁNT s. m. ajutor de preot în ritualul catolic sau protestant. (< it. ministrante, germ. Ministrant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ministránt s. m., pl. ministránți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink