10 definiții pentru ministeriabil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINISTERIABIL, ministeriabili, s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru. [Pr.: -ri-a-] – Din it. ministeriabile. Cf. fr. ministrable.
MINISTERIABIL, ministeriabili, s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru. [Pr.: -ri-a-] – Din it. ministeriabile. Cf. fr. ministrable.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ministeriabil sm [At: V. ROM. martie 1960, 168 / P: ~ri-a~ / Pl: ~i / E: it ministeriabile, cf. fr. ministrable] (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINISTERIABIL, ministeriabili, s. m. (În trecut; adesea ironic sau peiorativ) Persoană făcînd parte din rîndul acelora care aspirau la calitatea de ministru. – Pronunțat: -ri-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINISTERIABIL s.m. (Ironic; în trecut) Aspirant la demnitatea de ministru. [Pron. -ri-a-. / după fr. ministrable].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINISTERIABIL s. m. susceptibil de a deveni ministru. (< it. ministeriabile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*ministeriábil m. Care poate ajunge ministru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ministeriabil (desp. -ri-a-) s. m., pl. ministeriabili
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ministeriabil (-ri-a-) s. m., pl. ministeriabili
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ministeriabil s. m. (sil. -ri-a-), pl. ministeriabili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINISTERIABIL s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru (1). Secțiunea . . . tinde să cuprindă înțreg edificiuț social . . . miniștri și ministeriabili. V. ROM. martie 1 960, 168. - Pronunțat: -ri-a-. – Pl.: ministeriabili. - După it. ministeriabile, cf. fr. m i n i s t r a b l e.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ri-a-bil
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ministeriabil, ministeriabilisubstantiv masculin ministeriabilă, ministeriabilesubstantiv feminin
- 1. Persoană care aspiră la demnitatea de ministru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- ministeriabile DEX '98 DEX '09
- ministrable DEX '09 DEX '98 DN