3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

minimum [At: NEGULICI / Pl: (1-2) ~uri / E: lat minumum, fr minimum] 1 snPunct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2 sn Cea mai mică valoare, cantitate, intensitate Si: (rar) minim1 (1). 3 av (Pe lângă ne) Cel puțin...

MINIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

MINIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].

MINIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum)

MINIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum

MINIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.

minim1 sn [At: REBREANU, R. I, 251 / Pl: (rar) ~uri / E: minimum, pad minim] 1 (Rar) Minimum (2). 2 (Îs) ~ de trai Cantitate de bunuri strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii.

MINIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

MINIM1, minimuri, s. n. (Și în forma minimum) Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare. Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea C. PETRESCU, C. V. 207. [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. ◊ Minim de trai = sumă de bani, salariu, venit foarte mic, care de-abia acoperă cheltuielile absolut indispensabile pentru trai. ♦ Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. – Variantă: minimum s. n.

MINIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum].

MINIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

MINIM2 ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minimum. /Din minimum[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minimum2 s. n., art. minimumul

+minimum1 adv. (~ doi, doi ~)

minim3 (valoarea cea mai mică) s. n., pl. minimuri (un minim istoric)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINIMUM s n 1. Punct, limită, fază reprezentînd extrema inferioară. Cf. NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D. Maximum și minimum temperaturei fiecărui an nu se întimplă decît o lună aproape după fiecare solstițiu. DRĂGHICEANU, C. 101, cf. COSTINESCU. O cantitate variabilă trece printr-un minimum, cínd după un șir continuu de valori descrescătoare, începe a crește. CULIANU, A. 245. 2. Cea mia mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. Obținerea unui maximum de efect printr-un minimum de efort e principiul oricărei compoziții. LOViNESCU, C. II, 73. Venit în capitală cu buget limitat, din care trebuie să stoarcă maximum de desfătări eu minimum de spese. C. PETRESCU, Î. II, 213.Este de neînțeles cum o operație relativ simplă nu se-face cu un minimum de seriozitate. S. C. ȘT. (IAȘI), 1 958, 3. ♦ (Adverbial, pe lîngă numerale) Cel puțin. . ., pe puțin. . . ; măcar. Vă comunici că-i invită la el acasă, vineri, la orele 5 după amiază, pentru minim o oră. SCÎNTEiA, 1 96I, nr. 5 042. – Din lat. minimum, fr. minimum.

MINIM1 s.n. (rar) Minimum (2). Te asigur că vei fi divorțat în minimul de timp admisibil REBREANU, R. I, 251. Există aproape pentru fiecare învățător sau profesor o perioadă de acomodare, de acumulare, a acelui minim de experiență pe. care îl cere munca de educator. GÎ, 1 962, nr. 652, 1/5. ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii. V. nivel de trai. În majoritatea țărilor capitaliste din Europa nu eșțe atins nici măcar acel minim de trai considerat drept necesar din punctul de vedere al statisticii oficiale. SCÎNTEIA, 1 954, nr. 2 872. - De la minimum, prin apropiere de minim2.

Intrare: minimum (adv.)
minimum2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minimum
  • minimu‑
Intrare: minimum (s.n.)
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: minim (s.n.)
minim2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
plural
  • minimuri
  • minimurile
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
plural
  • minimuri
  • minimurilor
vocativ singular
plural
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
minimum2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minimum
  • minimu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minimumadverb

  • 1. În cantitatea, timpul, spațiul minim; cel puțin..., pe puțin... DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: măcar
etimologie:

minimum, minimumurisubstantiv neutru

  • 1. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim. DEX '09 DN
    sinonime: minim antonime: maxim
etimologie:

minim, minimurisubstantiv neutru

  • 1. Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare; minimum. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: minimum
    • format_quote Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea. C. PETRESCU, C. V. 207. DLRLC
    • format_quote [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. DLRLC
    • 1.1. Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. DLRLC
etimologie:
  • minimum, prin apropiere de minim. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.