MINIMÉTRU, minimetre, s. n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINIMÉTRU ~e n. Instrument de precizie pentru măsurarea lungimilor, indicând abaterile lor față de un etalon. /<fr. minimetre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINIMÉTRU s.m. Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon de comparație. [< fr. minimètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINIMÉTRU s. n. instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon. (< fr. minimètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

minimétru s. n. (sil. -tru), art. minimétrul; pl. minimétre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink