MINIDICȚIONÁR, minidicționare, s. n. Dicționar cu inventar restrâns. [Pr.:-ți-o-] – Mini1- + dicționar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MINIDICȚIONÁR s.n. Dicționar mic. [< mini- + dicționar].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MINIDICȚIONÁR s. n. dicționar de buzunar. (< mini1- + dicționar)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minidicționár s. n., pl. minidicționáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minidicționár s.n. Dicționar de dimensiuni reduse ◊ „Inspirat din minidicționarul pentru părinți și copii [...]” Săpt. 24 II 84 p. 4 (din mini- + dicționar; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink