MINICÁR, minicaruri, s. n. Trenuleț acționat de un vehicul motorizat sau autocar mic, folosit pentru transportul persoanelor pe distanțe scurte. – Din engl. minicar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MINICÁR s.n. Tren sau autocar mic pentru transporturi pe distanțe reduse, folosit în special în orașe. [< engl. minicar].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MINICÁR s. n. 1. autocar de capacitate redusă. 2. mijloc de locomoție format din două sau mai multe vehicule, cu bănci și parasol, tractate de un autoturism sau tractor, destinat plimbărilor de agrement în stațiuni. (< engl. minicar)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minicár s. n., pl. minicáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minicár s.n. Convoi cu mai multe miniremorci, utilizat mai ales în scop de agrement ◊ „Aparate electronice moderne, cum ar fi avioane, parașute, cartinguri, minicaruri [...] un teleschi pe... lac.” I.B. 10 V 74 p. 1. ◊ „Minicarul veseliei. În fiecare zi, din centrul Olteniței pleacă spre plaja și ștrandul de pe malul Dunării un convoi de miniremorci auto în care încap 40 de persoane.” R.l. 4 VII 74 p. 2; v. și 10 X 79 p. 6 //din mini- + car//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink