MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINERÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. Chimie ~ă. 2) Care conține corpuri anorganice; constituit din materie anorganică. Combustibil ~. /<fr. minéral, lat. mineralis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINERÁL² ~e n. Corp solid natural, anorganic, din componența rocilor și a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. minéral, lat. mineralis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINERÁL, -Ă adj. Care conține minerale, referitor la minerale. ◊ Apă minerală = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. [Cf. fr. minéral, lat. mineralis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINERÁL s.n. Corp solid, care se află în natură cristalizat sau amorf (în interiorul sau la suprafața Pământului). [< fr. minéral, cf. lat.t. minerale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINERÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la minerale, care conține minerale. ♦ apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. 2. de piatră. II. s.n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului). (< rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MINERÁL adj. v. anorganic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

minerál adj. m., pl. mineráli; f. sg. minerálă, pl. minerále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

minerál s. n., pl. minerále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

mineral, (engl. = mineral) element sau compus cu compoziție chimică definită, format pe cale naturală și având o stare de agregare solidă și omogenă. M. sunt corpuri anorganice cristalizate sau amorfe; după unii autori, sunt considerate m. și anumite substanțe organice din cadrul scoarței terestre (de ex. chihlimbar, țiței etc.). M. cristalizate sunt caracterizate prin: habitus, structură reticulară internă și proprietăți fizico-chimice vectoriale, iar m. amorfe, prin: lipsa unor forme și structuri reticulare proprii, proprietăți fizico-chimice izotrope și instabilitate termodinamică. În funcție de chimismul lor, m. se grupează în: elemente native, sulfuri sau sulfosăruri, oxizi, hidroxizi, halogenuri și săruri oxigenate (carbonați, nitrați, borați, iodați, sulfați, cromați, fosfați, arseniuri, vanadați, silicați). În funcție de frecvența în roci, se disting: m. principale sau esențiale și m. accesorii, iar în funcție de momentul formării lor: m. primare și m. secundare; în sedimente – după originea lor – se disting: m. → alogene și m. → autigene, iar în filoanele metalifere: m. metalice și m. de gangă.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

agregate minerale (pl.), (engl.= mineral aggregate) masă granulară concrescută sau asociație de min. alcătuită din mai mult de un cristal; a.m. pot fi monomin. (ex. calcarul format numai din cristale de calcit) sau polimin. Se diferențiază prin structura și caracterele morfologice ale componenților, distingându-se astfel: a.m. granulare, asociații de cristale sub formă de → druze, concrețiuni, dendrite, eflorescențe, ooide etc.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cărbune mineral, (engl.= mineral coal) termen folosit pentru produsele rezultate în urma acumulării și diagenezei (carbonificării) substanțelor vegeta-le. Printr-un proces de îngropare lentă și compactizare, sub o stivă mai groasă de sedimente, substanțele vegetale (lignina, celuloza) se conservă și trec succesiv în diferite tipuri de c. Constituenții petrografici ai c. sunt cunoscuți sub denumirea de → macerale (vitrinit, exinit, inertinit) și → litotipi (vitrit, fuzit, durit, clarit). C. formați din spori, alge și ciuperci se numesc sapropelici (→ cannel-coal, boghead). C. fac parte din rocile caustobiolite și s-au format în Carb.med. Jur. Paleog. și Neog. Calitatea c. depinde de conținutul său în carbon, în elemente volatile, cenușă, de cantitatea de sulf și de umiditate.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

concreșteri minerale (pl.), (engl.= mineral intergrowth) edificii cristaline complexe rezultate din orientarea reciprocă a indivizilor în timpul procesului mineralogenetic. C.m. se realizează între cristale ale aceleiași specii min. (cuarț, calcit, albit) sau ale unor specii diferite (staurolit, disten, pirită, galenă). După modul de asociere a indivizilor cristalini, c.m. pot fi paralele și simetrice. C. paralele se realizează prin orientarea comună de cristale și se formează mai frecvent prin precipitare din soluțiile care traversează spații libere (geode, druze). C. simetrice (→ maclele) se realizează între două sau mai multe cristale ale aceleiași specii minerale după legi bine determinate, în timpul creșterii cristalelor în diverse spații naturale (topituri magmatice, lave, spații de metamorfism).
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mineral greu, (engl. = heavy mineral) termen convențional prin care se definește un min. cu G mai mare decât a bromoformului (G = 2,9), reprezentând cel mai comun lichid utilizat pentru separarea gravitațională a fracțiunii „ușoare” (G < 2,9) de fracțiunea grea. Ex.: aur, casiterit, ilmenit, zircon, turmalină, rutil, granat, sfen etc. M.g. formează asociații caracteristice în aluviuni recente, nisipuri, gresii, care permit stabilirea unor arii sursă sau care indică un anumit grad de maturitate al dep. respectiv. Concentrațiile de m.g. – magnetit, ilmenit, monazit, zircon -, au valoare economică. În cercetările stratigrafice, m.g. pot fi utilizate drept criteriu litologic de corelație a dep.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink