MINDÍR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină. – Din tc. minder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINDÍR ~e n. reg. 1) Saltea umplută cu paie. 2) Învelitoare de pat; cuvertură. /<turc. minder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINDÍR s. (reg.) păier, străjac. (Doarme pe un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mindír (mindíre), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mindír s. n., pl. mindíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink