mimoza sfi vz mimoză

MIMOZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.

MIMOZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.

SENZITIVĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) mimoză, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.

MIMOSA L., MIMOZA, fam. Leguminosae. Gen originar din America tropicală, Asia și Africa, cca 300 specii, erbacee, arbuști (uneori cățărători) sau arbori. Flori pe tip 4-5, rar 3-6, caliciul mic, stamine libere, exerte, petale mai mult sau mai puțin concrescute, mici, în capitule pedunculate. Frunze mărunt-penate, sensibile la atingere se strîng lăsîndu-se, în aceiași timp, în jos. Fruct, păstaie.

Mimosa pudica L. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori (caliciul cu 4-5 diviziuni, corolă cu 4-5 diviziuni, 4-5 stamine cu antere mici) mici, albe, roz; în capitule globuloase, pedunculate. Frunze de 2 ori penate cu 4 segmente, fiecare segment cu cca 20 foliole liniar-lanceolate. Tulpină erbacee sau semilemnoasă, spinoasă. Tulpina, pețiolii și pedunculii florali acoperiți cu perișori asprii.

Mimosa spegazzinii Pirotta. Specie cu frunze dublu-penate, sensibile la atingere. Tufă lemnificată, la maturitate slab-cățărătoare.