MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.:-lu-i-] – Milui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

miluitór adj. m. (sil. -lu-i-), pl. miluitóri; f. sg. și pl. miluitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink