MILUÍ, miluiesc, vb. IV. Tranz. l. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) față de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MILUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A trata în semn de milă. 2) A înconjura de atenție manifestând milă. /<sl. milovati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MILUÍ vb. v. ajuta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MILUÍ vb. v. absolvi, alinta, conjura, cruța, dezmierda, ierta, implora, îndura, milostivi, mângâia, salva, scăpa, scuti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miluiésc, imperf. 3 sg. miluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink