opțiuni
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

milostivnici vtr [At: CORESI, L. 251/3 / Pzi: ~cesc / E: milostivicie] A fi milostiv (1) cu cineva.

milostivnic, ~ă [At: CORESI, L. 399/6 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv милостивьиъ, bg милостивник] 1 a (îrg) Milostiv (1). 2-3 a (D. acțiuni, atitudini) Care arată milă1 (1, 28). 4-5 a Care este făcut cu milă1 (1). 6-7 s, a (Reg) Milostiv (6-7). 8 sfp (Mtp; Ban; Olt; euf) Iele.

milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).

Sinonime

MILOSTIVNICI vb. v. îndura, milostivi.

milostivnici vb. IV. refl. (înv.; despre oameni) v. Îndura. Milostivi.

milostivnici vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI.

MILOSTIVNIC adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.

MILOSTIVNICE s. pl. v. iele.

milostivnic, -ă adj., s.f. 1 adj. (relig. creștină; înv.; despre Divinitate sau determinând numele lui Dumnezeu) v. Bun. Îndurător. Îngăduitor. Milos. Milostiv. 2 s.f. (la pl. milostivnice; mitol. pop.; reg.) v. Drăgaice (v. drăgaică). Iele. Joimărițe (v. joimăriță).

milostivnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV.

milostivnice s. pl. v. IELE.

Tezaur

MILOSTIVNICÍ vb. IV. T r a n z. și r e f l. A da cuiva ajutor, a fi milostiv (II) cu cineva. Pre cine mă eu milostivnicesc, elu e milostivnicit de mine. CORESI, L. 251/3. - Prez. ind.: milostivnicesc. – V. milostivnic.

MILOSTÍVNIC, -Ă adj., s. f. pl. I. Adj. I. (Învechit și regional) Milostiv (I). Domnul Dumnezeu iaste milostivnic. CORESI, L. 399/6. Din cartea cea mică Cetia Sîntă-Măria cea milostivnică. PAMFILE, S. T. 15. ♦ (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care arată milă1 (I 1, 3), care este făcut cu milă. Prin milostivnică îndurare au fost dăruită spre răsuflarea locuitorilor (a. 1814). URICARIUL, i, 35. Această milostivnică hotărîre (a. 1817). ap. TDRG. 2. (Regional) Milostiv (II). (Substantivat) Milostivnicul vădanilor, orfanilor și a săracilor. ȘEZ. V, 78. II. S. f. pl. (Ban., Olt.; în superstiții, eufemistic) Iele. Cf. CANDREA, F. 323, ARH. FOLK. III, 151. Milostivnice sînt niște ființe curate cari fac bine, dacă află bine, iar dacă află rău, necurățenie, ele strică. CHEST. V 180/37. – Pl.: milostivnici, -ce. – Din slavonul милостивьнъ, bg. милостивникъ.

Intrare: milostivnici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milostivnici
  • milostivnicire
  • milostivnicit
  • milostivnicitu‑
  • milostivnicind
  • milostivnicindu‑
 singular plural
  • milostivnicește
  • milostivniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milostivnicesc
 (să)
  • milostivnicesc
  • milostivniceam
  • milostivnicii
  • milostivnicisem
a II-a (tu)
  • milostivnicești
 (să)
  • milostivnicești
  • milostivniceai
  • milostivniciși
  • milostivniciseși
a III-a (el, ea)
  • milostivnicește
 (să)
  • milostivnicească
  • milostivnicea
  • milostivnici
  • milostivnicise
plural I (noi)
  • milostivnicim
 (să)
  • milostivnicim
  • milostivniceam
  • milostivnicirăm
  • milostivniciserăm
  • milostivnicisem
a II-a (voi)
  • milostivniciți
 (să)
  • milostivniciți
  • milostivniceați
  • milostivnicirăți
  • milostivniciserăți
  • milostivniciseți
a III-a (ei, ele)
  • milostivnicesc
 (să)
  • milostivnicească
  • milostivniceau
  • milostivniciră
  • milostivniciseră
Intrare: milostivnic
milostivnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milostivnic
  • milostivnicul
  • milostivnicu‑
  • milostivnică
  • milostivnica
plural
  • milostivnici
  • milostivnicii
  • milostivnice
  • milostivnicele
genitiv-dativ singular
  • milostivnic
  • milostivnicului
  • milostivnice
  • milostivnicei
plural
  • milostivnici
  • milostivnicilor
  • milostivnice
  • milostivnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)