MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă¹, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă¹ + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MILÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milostiv; îndurător. 2) Care dă pomană; bun la suflet; darnic; generos. /milă + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MILÓS adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a aratat ~ față de nevoile lor.) 3. v. caritabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MILÓS adj. v. dureros, jalnic, nenorocit, trist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Milos ≠ crud, feroce, nemilos
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

milós adj. m., pl. milóși; f. sg. miloásă, pl. miloáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Venus din Milosu expr. (er., înv.) femeie de moravuri ușoare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink