MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIJLOCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIJLOCITÓR s. 1. v. mediator. 2. v. misit. 3. v. proxenet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIJLOCITÓR s. v. pețitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIJLOCITOÁRE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink