MIGNÓN, -Ă, mignoni, -e, adj. (Franțuzism; adesea substantivat) Micuț; drăguț, delicat. [Pr.: -nion] – Din fr. mignon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIGNÓN adj. Drăguț, micuț; delicat. [Pron. mi-nion. / < fr. mignon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIGNÓN, -Ă NION/ I. adj. mic, delicat, gingaș. II. s.n. inv. (poligr.) colonel². (< fr. mignon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mignón adj. m. [-gnon pron. fr. -nion], pl. mignóni; f. sg. mignónă, pl. mignóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mignón s. n. invar. [-gnon pron. fr. -nion]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Mignon v. mecanice, instrumente.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Welte-Mignon v. mecanice, instrumente.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink