opțiuni
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

mighiti vr [At: CV 1951, nr. 3-4, 46 / Pzi: ~tesc / E: pbl ctm migăli + chiti] (Trs) A se mocăi (2).

Sinonime

MIGHITI vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

mighiti vb. IV. intr. (reg.; despre oameni) v. Migăli. Mocăi. Mocoși. Moșmondi. Moșmoni. Ticăi2.

mighiti vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

Tezaur

MIGHITÍ vb. IV. R e f l. (Prin nord-vestul Transilv.) A se mocoși, a se mocăi. Poartă-ti (grăbește-te), nu ti mighiti atîta. CV 1951, nr. 3-4, 46. - Prez. ind.: mighitesc. – Probabil contaminare între migăli și chiti.

Intrare: mighitire
mighitire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mighitire
  • mighitirea
plural
  • mighitiri
  • mighitirile
genitiv-dativ singular
  • mighitiri
  • mighitirii
plural
  • mighitiri
  • mighitirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mighiti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mighiti
  • mighitire
  • mighitit
  • mighititu‑
  • mighitind
  • mighitindu‑
 singular plural
  • mighitește
  • mighitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mighitesc
 (să)
  • mighitesc
  • mighiteam
  • mighitii
  • mighitisem
a II-a (tu)
  • mighitești
 (să)
  • mighitești
  • mighiteai
  • mighitiși
  • mighitiseși
a III-a (el, ea)
  • mighitește
 (să)
  • mighitească
  • mighitea
  • mighiti
  • mighitise
plural I (noi)
  • mighitim
 (să)
  • mighitim
  • mighiteam
  • mighitirăm
  • mighitiserăm
  • mighitisem
a II-a (voi)
  • mighitiți
 (să)
  • mighitiți
  • mighiteați
  • mighitirăți
  • mighitiserăți
  • mighitiseți
a III-a (ei, ele)
  • mighitesc
 (să)
  • mighitească
  • mighiteau
  • mighitiră
  • mighitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)