MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă, mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIERLÍȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mierlíță s. f., g.-d. art. mierlíței; pl. mierlíțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink