13 definiții pentru mierli

din care

Explicative DEX

MIERLI, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

MIERLI, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

mierli1 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: cf rrm merau] 1 vi A muri. 2 vt A omorî.

mierli2 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vr (Olt; d. ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici. 2-3 vrt (Olt; d. persoane) A trage a somn. 4 vi (Fig; Trs) A privi la cineva cu dor.

Ortografice DOOM

mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlesc, 3 sg. o mierlește, imperf. 1 o mierleam, perf. c. 1 am mierlit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o mierlesc, 3 să o/s-o mierlească; imper. 2 sg. afirm. mierlește-o; ger. mierlind-o

!mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlesc, imperf. 3 sg. o mierlea, perf. c. a mierlit-o; conj. prez. 3 să o mierlească; ger. mierlind-o

mierli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mierlesc, imperf. 3 sg. mierlea; conj. prez. 3 sg. și pl. mierlească

Etimologice

mierli (mierlesc, – it), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.

mierli În BL, II (1934), p.170, am explicat prin țig. mer- „a muri” cuvîntul de argou a mierli „a muri”. Din punctul de vedere al formei, există greutăți : verbele de argou de origine țigănească sînt derivate de la tema de perfect-participiu, care pentru acest verb este mulo, cu varianta merdo. Ar îi trebuit deci ca în romînește să avem muli sau merdi. Pentru a rezolva dificultatea, am presupus o încrucișare între cele două forme țigănești, făcută verosimilă de existența formei muliu „înmormîntare”, cu varianta murliu (BL, 1], p. 175 și LV (1936), p. 199). Totuși nu se poate spune că etimologia este sigură, cum afirmam în BL, II, p. 120. Sub același titlu am tratat și verbul a mierli „a se face mici (despre ochi)”, socotind că e vorba de o deplasare a înțelesului. Mi-a scăpat atunci că Pușcariu, DR, V (1929), p. 406-409, a explicat același verb printr-un latin merulus „albastru” > „senin” > „strălucitor”, deci a mierli ochii ar însemna „a privi cu ochi strălucitori”. Model de absurditate la care poate duce căutarea cu orice preț de etimologii latinești. În „Studii și cercetări științifice” ale Filialei Cluj a Academiei R.P.R., II (1951), p. 351 și urm., R. Todoran reia discuția și arată că, sensul de „a închide (ochii)” trebuie distins de cel de „a muri”. Dacă pentru cel de al doilea înțeles autorul se declară de acord cu mine asupra etimologiei, pentru cel dintîi este de altă părere : acest înțeles este atestat în diverse regiuni ale țării, este prea depărtat de celălalt și nu are șanse să fie țigănesc. Obiecția mi se pare justă. Mă întreb însă dacă nu cumva, în ambele înțelesuri, trebuie să vedem în altă parte originea cuvîntului, și anume în rus, мереть „a muri”, „a se face mic”, perf. fem, умерла, mai răspîndit sub forma умереть, perf. fem. умерла. Din perfectulfeminin (у)мерла s-a putut face în rominește perfectul a mierlit, după care apoi s-a putut reface întreaga conjugare. Cuvinte de argou de proveniență rusească mai avem (bulcă, denghi, șest etc.).

Argou

mierli, mierlesc I. v. t. a ucide II. v. r. a muri

Sinonime

MIERLI vb. v. asasina, deceda, dispărea, duce, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.

Tezaur

MIERLÍ1 vb. IV. Intranz. (Argotic) A muri. Cf. BL II, 170, BUL. FIL. II, 277. Mai era și o timplărie unde se lucrau și cosciuge pentru hoții care mierleau. I. BOTEZ, B. I, 166, cf. GR. S. VII, 119, IORDAN, STIL. 366, id. L. R. A. 495, 500. ♦ T r a n z. A omorî. Cf. BL II, 170, IV, 199, GR. S. VII, 119. - Prez. ind.: mierlesc. Cf. țig. m e r a u.

MIERLI2 vb. IV. Refl. (Olt., despre ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici; p. ext. (despre persoane) a trage a somn. Cf. CIAUȘANU, GL., BL II, 170. ◊ Tranz. A mierli ochii. ARH. OLT. XXI, 270. ♦ I n t r a n z. Fig. (Prin vestul Transilv.) A privi la ceva cu sete și cu dor. V. a-i sticli cuiva ochii. Mîndra cu ochii mnerlește, Ca să cred că mă iubește. REV. CRIT. IV, 338, cf. ȚEZ. XXV, 129. - Prez. ind.: mierlesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i1.

Intrare: mierli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierli
  • mierlire
  • mierlit
  • mierlitu‑
  • mierlind
  • mierlindu‑
singular plural
  • mierlește
  • mierliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlesc
(să)
  • mierlesc
  • mierleam
  • mierlii
  • mierlisem
a II-a (tu)
  • mierlești
(să)
  • mierlești
  • mierleai
  • mierliși
  • mierliseși
a III-a (el, ea)
  • mierlește
(să)
  • mierlească
  • mierlea
  • mierli
  • mierlise
plural I (noi)
  • mierlim
(să)
  • mierlim
  • mierleam
  • mierlirăm
  • mierliserăm
  • mierlisem
a II-a (voi)
  • mierliți
(să)
  • mierliți
  • mierleați
  • mierlirăți
  • mierliserăți
  • mierliseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlesc
(să)
  • mierlească
  • mierleau
  • mierli
  • mierliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierli, mierlescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mierli

Visit YouGlish.com