2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
miercăi vi [At: DDRF / V: ~ăni / Pzi: 3 miercăie, ~iește / E: ns cf mecăii, miorcăi] 1 (D. iepuri) A emite strigătul caracteristic speciei. 2 (Pex, d. animale) A scânci.
miercăni v vz miercăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miercăì v. a mugi, vorbind de vite. [Onomatopee, v. miorcăi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
miercăi vb. IV. intr. (reg.; despre unele animale cornute mari) v. Mugi. Rage. Zbiera.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
miercăi, pers. 3 sg. miercăie, vb. IV (reg., despre vite) a mugi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MIERCĂÍ vb. IV. I n t r a n z. (Despre iepuri) A scoate strigătul caracteristic speciei (H I 418, VII 29, 389, XII 29); p. e x t. (despre alte animale) a scînci, a mecăcăi, a zbiera (DDRF, ȘĂINEANU, ALEXI, W.). – Prez. ind. pers. 3: miércăie (H VII 389, XII 29) și miercăiește (H I 418, vii 29). – Și: miercăni (H IV 276, VII 245) vb. IV. – Cf. m e c ă i, m i o r c ă i.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERCĂNI vb. IV v. miercăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||