| mielom (pl. -oame) substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mielom | mielomul |
| plural | mieloame | mieloamele | |
| genitiv-dativ | singular | mielom | mielomului |
| plural | mieloame | mieloamelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| mielom (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mielom | mielomul |
| plural | mielomuri | mielomurile | |
| genitiv-dativ | singular | mielom | mielomului |
| plural | mielomuri | mielomurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: -mi-e-. – Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIELÓM s.n. (Med.)Tumoare a măduvei osoase. [Pl. -oame. / < fr. myélome].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIELÓM s. n. tumoare malignă a măduvei oaselor. (< fr. myélome)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIELÓM s. (MED.) boala Rustițki-Kahler.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mielóm s.n. (sil. mi-e-), pl. mieloáme / mielómuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink