mielăriță¹ sf [At: LB / V: (reg) mil~ / Pl: ~țe / E: miel + -ăriță] (Pop) Căpușă (Ixodes ricinus).

mielăriță² sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: mielar + -iță] (Rar) Păstoriță de miei Si: (rar) mielăreasă.

mielăriță f. păduche ce atacă mieii și oile.

mĭelăríță f., pl. e (d. mĭel). Păduche de oaĭe. V. chichiriță.

milăriță sf vz mielăriță

MIELĂRIȚĂ s. v. căpușă.

mielăriță s.f. (entom.; reg.) 1 v. Căpușă (Ixodes ricinus). 2 v. Căpușă (Melophagus ovinus).

mielăriță s. v. CĂPUȘĂ.

mielăriță, mielărițe, s.f. (reg.) păduche care atacă mieii și oile.

MIELĂRÍȚĂ¹ s. f. (Popular) Căpușă (Ixodes ricinus). Cf. LB, POLIZU, BARCIANU, V., GHEȚIE, R. M., N. LEON, MED. 84, ALEXI. W., VICIU, GL., CHEST. V 168/18, 121, ALR I 1206/51, 63, 251. - Pl.: mielărițe. – Și: (regional) milăríță s. f. MAT. DIALECT. I, 79. – Miel + suf. -ăriță.

MIELĂRÍȚĂ² s. f. (Rar) Păstoriță de miei; (rar) mielăreasă. Cf. DDRF. - Pl.: mielărițe. – Mielar + suf. -iță.

MILĂRÍȚĂ s. f. v. mielăriță¹.