mielărea sf [At: LB / Pl: ~ele / E: miel + -ărea] Arbust decorativ, cu flori de culoare violetă, frumos mirositoare (Vitex agnus castus).

MIELĂREA, mielărele, s. f. Arbust originar din sudul Europei, cu flori violete și miros foarte aromatic; se cultivă ca plantă decorativă (Vitex agnus castus).

MIELĂREA ~ele f. 1) Arbust decorativ înalt, având fruze digitale și flori mici violete plăcut mirositoare. 2) Floare a acestui arbust. /miel + suf. ~ărea

mielăreà f. arbust cu frunze mari, cu flori violete și miros foarte aromatic, cultivată adesea ca plantă decorativă (Vitex agnus caslus).

mĭelăreá f., pl. ele (d. miel). O plantă verbenacee decorativă cu frunze digitate și florĭ violete (vitex agnus castus).

mielărea (plantă) s. f., art. mielăreaua, g.-d. art. mielărelei; pl. mielărele

mielărea (plantă) s. f., art. mielăreaua, g.-d. art. mielărelei; pl. mielărele, art. mielărelele

mielărea s. f., art. mielăreaua, g.-d. art. mielărelei; pl. mielărele

VITEX L., MIELĂREA, fam. Verbenaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, cca 218 specii, arbuști în formă de tufă, 1-4 m înălțime, cu ramuri opuse, în 4 muchii. Frunze caduce, palmat- lobate, cu 5-7 foliole lanceolate, acuminate, rar reduse la o foliolă, întregi, pe dos tomentoase. Flori mici, albe, albastre, violete-albăstrui sau gălbui (caliciul campanulat, de obicei cu 5 dinți, tubul corolei scurt, drept sau ușor curbat, limbul puțin bilabiat cu 5 lobi, 4 stamine, 2 mai scurte, 2 mai lungi), dispuse în raceme lungi. Fruct, drupă.

MIELĂREA s. f. Arbust decorativ, cu flori de culoare violetă, frumos mirositoare (Vitex agnus castus). Cf. LB, POLIZU, LM, DDRF, BARCIANU, PANȚU, PL., CADE, DM. - Pl.: mielărele. – Miel + suf. -ărea.