3 definiții pentru micuruț
Explicative DEX
micuruț, ~ă a [At: CV 1951, nr. 3-4, 43 / Pl: -i, ~e / E: mic cf micuț] 1-36 (Mar; șhp) Micșor (1-36).
Arhaisme și regionalisme
micuruț, -ă, micuruți, -țe, adj. (reg.) micuț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MICURUȚ, -Ă adj. (Prin Maram.) Diminutiv (hipocoristic) al lui m i c (I 5). Un om mnicurut. CV 1951, nr. 3-4, 43. - Pl.: micuruți, -e. – De la mic. Cf. m i c u ț.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: micuruț
micuruț adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)