4 definiții pentru micuție
Explicative DEX
micuție sf [At: BELDIMAN, E. 43/26 / Pl: ~ii / E: micuț + -ie] (Înv; nob) Faptă meschină, josnică Vz micime (4).
micuțíe f. Vechĭ. Rar. Pl. Micimĭ, lucrurĭ micĭ, fleacurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
micuție s.f. (înv.) faptă meschină, josnică.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MICUȚÍE s. f. (Învechit, neobișnuit) Faptă meschină, josnică. V. micime. Unul cere, altul nu dă, unul vra și altul ba, Deșertăciuni și micuții, încît nu mai întreba. BELDIMAN, E. 43/26. - Pl.: micuții. – Micuț + suf. -ie.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: micuție
micuție substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||