MICRORECEPTOR, microreceptoare, s. n. Ansamblu format de microfonul și receptorul telefonic cu legăturile aferente, reunite printr-un mâner și legate de aparatul telefonic printr-un cordon. – Micro¹- + receptor.^[1]

microreceptor sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: micro¹- + receptor] Ansamblu format din microfon și receptor telefonic cu legăturile aferente, reunite printr-un mâner și legate de aparatul telefonic printr-un cordon.

MICRORECEPTOR, microreceptoare, s. n. Ansamblu format de microfonul și receptorul telefonic cu legăturile aferente, reunite printr-un mâner și legate de aparatul telefonic printr-un cordon. – Micro¹- + receptor.

MICRORECEPTOR s.n. Ansamblu format dintr-un microfon și un receptor. [Cf. fr. micro-récépteur].

MICRORECEPTOR s. n. ansamblu dintr-un microfon și un receptor. (< fr. microrécépteur)

MICRORECEPTOR ~oare n. Ansamblu constituit dintr-un microfon și un receptor telefonic cu conductoarele de legătură aferente. /micro- + receptor

microreceptor (desp. mi-cro-) s. n., pl. microreceptoare

microreceptor (mi-cro-) s. n., pl. microreceptoare

microreceptor s. n. (sil. -cro-), pl. microreceptoare

microreceptor s.n. (telec.) pâlnia telefonului (v. pâlnie), pâlnia receptorului (v. pâlnie), pâlnie, receptor, receptor telefonic, receiver, <înv.> urecher, <engl.> sunder. Când vorbește la telefon, acoperă microreceptorul cu mâna, pentru ca apelantul să nu audă ce se vorbește în casă.