microftalmie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr microphtalmie] Anomalie congenitală constând în dimensiunile reduse ale unuia sau ambilor ochi.

MICROFTALMIE s.f. Anomalie congenitală constînd din micșorarea unuia sau ambilor ochi. [< fr. microphtalmie, cf. gr. mikros – mic, ophthalmos – ochi].

MICR-, v. MICRO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini mici; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți mici; ~odontie (v. -odontie), s. f., dezvoltare insuficientă a dinților; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., anomalie congenitală care constă în micșorarea ochilor; ~opsie (v. -opsie), s. f., anomalie a vederii, datorită căreia obiectele sînt percepute mai mici decît în realitate; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., dezvoltare insuficientă a testiculelor; ~osmie (v. -osmie₁), s. f., diminuare patologică a simțului mirosului; ~otie (v. -otie), s. f., atrofiere congenitală a pavilionului urechii.