MICROELECTRÓNIC, -Ă, microelectronici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a electronicii care studiază producerea și utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare. II. Adj. 1. Referitor la microelectronică (I). 2. (Despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. microelectronic(s).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROELECTRÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de microelectronică; propriu microelectronicii. 2) (despre dispozitive electronice) Care are un grad înalt de miniaturizare. [Sil. -cro-e-] /<engl. microelectronic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la microelectronică. 2. (despre dispozitive electronice) cu grad înalt de miniaturizare. II. s. f. ramură a electronicii care studiază miniaturizarea continuă a circuitelor și aparatelor electronice. (< fr. microélectronique, engl. microelectronic/s/)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
microelectrónic adj. m., pl. microelectrónici; f. sg. microelectrónică, pl. microelectrónice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
microelectrónic, -ă adj. (electron.) Referitor la microelectronică ◊ „Specialiști din S.U.A., cercetând posibilitățile de ameliorare a condițiilor de fabricare a componentelor microelectronice – extrem de sensibile la impurități în cursul procesului tehnologic – au ajuns la concluzia că fumătorii expiră, chiar și la câteva ore după consumarea ultimei țigări, de 40 de ori mai multe elemente poluante decât cei nefumători.” R.l. 5 VII 84 p. 6 (din engl. microelectronic; DMC 1967; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink