opțiuni
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

miciculat, ~ă a [At: BL V, 143 / Pl: ~ați, ~e / E: micicula] (Ban) Care nu a crescut, rămânând mic Si: pipernicit.

micicula vr [At: NOVACOVICIU, C. B. II, 3 / Pzi: ~lez/ E: ns cf mic] (Ban) A nu crește, rămânând mic Si: a se pipernici.

Sinonime

MICICULAT adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.

miciculat, -ă adj. (reg.; mai ales despre plante sau despre părți ale lor) v. Atrofiat. Chircit. Degenerat. Închircit. Nedezvoltat. Pipernicit. Pirpiriu. Plăpând. Pricăjit. Prizărit.

miciculat adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

MICICULA vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

micicula vb. I. refl. (reg.; mai ales despre plante sau despre părți ale lor) v. Atrofia. Chirci. Degenera. Închirci. Pipernici. Zgârci2.

micicula vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Tezaur

MICICULÁT, -Ă adj. (Prin Ban.) Care a rămas necrescut; închircit, pipernicit. Cf. BL V, 143. - Pl.: miciculați, -te. – V. micicula.

MICICULÁ vb. I. Refl. (Prin Ban.) A rămîne mic, necrescut; a se închirci, a se pipernici. Se miciculeazâ, nu crește. NOVACOVICIU, C. B. II, 3. - Prez. ind.: miciculez. – Etimologia necunoscută. Cf. m i c.

Intrare: miciculat
miciculat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miciculat
  • miciculatul
  • miciculatu‑
  • miciculată
  • miciculata
plural
  • miciculați
  • miciculații
  • miciculate
  • miciculatele
genitiv-dativ singular
  • miciculat
  • miciculatului
  • miciculate
  • miciculatei
plural
  • miciculați
  • miciculaților
  • miciculate
  • miciculatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: micicula
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • micicula
  • miciculare
  • miciculat
  • miciculatu‑
  • miciculând
  • miciculându‑
 singular plural
  • miciculează
  • miciculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miciculez
 (să)
  • miciculez
  • miciculam
  • miciculai
  • miciculasem
a II-a (tu)
  • miciculezi
 (să)
  • miciculezi
  • miciculai
  • miciculași
  • miciculaseși
a III-a (el, ea)
  • miciculează
 (să)
  • miciculeze
  • micicula
  • miciculă
  • miciculase
plural I (noi)
  • miciculăm
 (să)
  • miciculăm
  • miciculam
  • micicularăm
  • miciculaserăm
  • miciculasem
a II-a (voi)
  • miciculați
 (să)
  • miciculați
  • miciculați
  • micicularăți
  • miciculaserăți
  • miciculaseți
a III-a (ei, ele)
  • miciculează
 (să)
  • miciculeze
  • miciculau
  • miciculară
  • miciculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)