MIÁZĂ2 s. f. sg. (Înv. și pop.) Mijloc (al zilei sau al nopții). ◊ Expr. Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. – Lat. media.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÁZĂ1, miaze, s. f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. – Din it. miasi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÁZĂ s.f. (Med.) Boală provocată de larvele unor muște, care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. [Pron. mi-a-. / < fr. myiase, cf. gr. myia – muscă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÁZĂ s. f. plagă superficială provocată de larvele unor muște. (< fr. myiase)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÁZĂ s. f. v. amiază.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÁZĂ s. v. miazăzi, sud.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miáză (mijloc al zilei sau al nopții) s. f. (sil. mia-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miáză (med.) s. f. (sil. mi-a-), g.-d. art. miázei; pl. miáze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink