mițuvele sfp vz mițuvară

mițovară sf vz mițuvară

mițuvară sf [At: ALR I, 1941 / V: ~țov~, ~țuvele sfp / Pl: ~veri / E: nct] (Bot; reg) 1 Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). 2 (Lpl; îf mițuvele) Brândușă de primăvară (Crocus heuffelianus).

MIȚUVELE s. pl. v. brândușă.

mițuvele s.f. pl. (bot.; reg.) v. Brândușă. Brândușă-albastră. Brândușă-de-munte. Brândușă-de-primăvară. Șofran¹. Șofran-de-primăvară (v. șofran¹) (Crocus heuffelianus).

mițuvele s. pl. v. BRÎNDUȘĂ.

mițuvară, mițuveri, s.f. (reg.) brândușă de toamnă.

MIȚUVÉLE s. f. pl. v. mițuvară.

MIȚUVÁRĂ s. f. (Regional) 1. Brîndușă de toamnă (Colchicum autumnale). Rădăcina mițoverei se numește p-aicea caraboi. H IX 436 cf. 405. Ghicitori sau mițuveri (se colorează ouă). ALR I 1 941/770. 2. (La pl., în forma mițuvele) Brîndușă de primăvară (Crocus heuffelianus). PANȚU. Pl.: mițuveri. – Și: mițováră s. f. mițuvele s. f. pl. – Etimologia necunoscută.