mițuvară sf [At: ALR I, 1941 / V: ~țov~, ~țuvele sfp / Pl: ~veri / E: nct] (Bot; reg) 1 Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). 2 (Lpl; îf mițuvele) Brândușă de primăvară (Crocus heuffelianus).

mițovară sf vz mițuvară

mițuvele sfp vz mițuvară

MIȚUVELE s. pl. v. brândușă.

mițuvele s. pl. v. BRÎNDUȘĂ.

mițuvară, mițuveri, s.f. (reg.) brândușă de toamnă.

MIȚUVÁRĂ s. f. (Regional) 1. Brîndușă de toamnă (Colchicum autumnale). Rădăcina mițoverei se numește p-aicea caraboi. H IX 436 cf. 405. Ghicitori sau mițuveri (se colorează ouă). ALR I 1 941/770. 2. (La pl., în forma mițuvele) Brîndușă de primăvară (Crocus heuffelianus). PANȚU. Pl.: mițuveri. – Și: mițováră s. f. mițuvele s. f. pl. – Etimologia necunoscută.