MIȘUNEÁLĂ, mișuneli, s. f. (Rar) Mișunare. – Mișuna + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mișuneálă s. f., g.-d. art. mișunélii; pl. mișunéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink