MIȘUIÁLĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘUIÁLĂ s. v. forfotă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mișuiálă s. f., g.-d. art. mișuiélii; pl. mișuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink