MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIȘUÍ vb. v. forfoti.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mișuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink