MIȘTOCÁR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

miștocár adj. m., s. m., pl. miștocári; f. sg. miștocáră, pl. miștocáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

miștocár, -ă s.m.f. (arg.) Șmecher, glumeț ◊ „Mircea nu se înțelege deloc cu miștocarii de pe strada lui.” (din mișto[c] + -ar; Coman Lupu în LL 3/72 p. 349, Th. Granser M. 29)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor. 2. glumeț. 3. frivol, neserios. II. s. m., s. f. vorbitor de argou.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink