mișaucă sf [At: SADOVEANU, D. P. 78 / E: mișea + -aucă] (Mol) Femeie ticăloasă.

MIȘAUCĂ adj. f. (Mold.) Ticăloasă, netrebnică. Mișauca de babă a ieșit în tîrg și s-a uitat cu agerime la unul și la altul. SADOVEANU, D. P. 78.

MIȘAUCĂ adj. f. (Reg.) Ticăloasă. – Din mișea + suf. -aucă.

mișél, mișeá adj., pl. eĭ, ele (lat. mĭsĕllus, răŭ, păcătos, slab, [mlat.] lepros, dim. d. mĭser, mizer; vit. misello, pv vfr. mesel, lepros; cat. mesell, bolnav; vsp. mesillo. V. meser, meserie). Vechĭ. Sărman, sărac. Lepros, gubav. Mișel de, vaĭ de: mișel de el! Azĭ. Ticălos, mizerabil. Laș, fricos. – Fem. vechĭ și mișală, pl. tot -ele. Azĭ (rar) mișea, fam. mișarcă și mișaŭcă, pl. -e.

mișel, -ea adj., s.m., s.f. 1 adj. s.m., s.f. abject, infam, josnic, mârșav, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcătos, periculos, scelerat, ticălos, ultim, <înv. și pop.> eretic, nebun, <pop. și fam.> parșiv, <pop.> becisnic, rău, <pop.; deprec.> tigoare, <fam.> japiță, <înv. și reg.> ticăit², <reg.> bedaș, cotăzit, hârlav, pălăvatic, pângar, pohoț, proclet, <înv.> fărădelege, farălegiuitor, nimerit, nimicit, ocărât, răutățit, vil, <fig.> infect, lamentabil, murdar, negru, sordid, <fig.; livr.> reptilian, <fig.; pop. și fam.; deprec.> lighioană, șobolan, vierme. Prin fapta sa s-a dovedit a fi un om mișel. 2 adj. (despre fapte, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) abject, infam, josnic, mârșav, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, turpid, <livr.> ignobil, sacrileg, <înv. și pop.> scârnav, <pop. și fam.> parșiv, <reg.> chiolhănos, cotăzit, hârlav, <înv.> blestemățesc, fărădelege, ocărât, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, <fig.> infect, murdar, sordid, <fig.; rar> lamentabil, <fig.; pop. și fam.> spurcat². A recurs la cele mai mișele manipulări. 3 adj. s.m., s.f. (pop.) v. Fricos. Laș. Poltron. 4 adj. s.m., s.f. (în opoz. cu „bogat”; înv. și reg.) v. Mizer. Neajutorat. Necăjit. Nevoiaș. Sărac. Sărman. 5 s.m., s.f. (înv. și reg.) v. Cerșetor. Milog. 6 adj. (precedă subst. determ.; înv.; despre oameni; exprimă o stare afectivă, de obicei de compătimire și înțelegere plină de omenie sau de simpatie) v. Biet. Nenorocit. Nevoiaș. Sărac. Sărman. 7 adj. (înv.; despre oameni) v. Impotent. Incapabil. Necapabil. Neputincios. Prăpădit. 8 adj. (în opoz. cu „dolofan”, „plin”; înv.; mai ales despre fața oamenilor) v. Slab. Slăbănog. Slăbit. Tras. Uscățiv. 9 adj., s.m., s.f. (med.; înv.) v. Handicapat. Infirm. Invalid. Schilod. 10 adj. (med., med. vet.; în opoz. cu „sănătos”; înv.; despre ființe) v. Bolnav. Nesănătos. Suferind. 11 adj. s.m., s.f. (med.; înv.) v. Lepros. 12 adj. (înv.; despre starea, situația, mediul în care se află o ființă, un lucru etc.) v. Deplorabil. Jalnic. Lamentabil. Mizer. Mizerabil. Nenorocit. Prăpădit. 13 s.m., s.f. (înv.) v. Supus.

MIȘAUCĂ s. f. (Prin Mold.) Femeie ticăloasă, nemernică, mîrșavă. Prin urmare, mișauca de babă a ieșit în tîrg și s-a uitat cu agerime la unul și la altul. SADOVEANU, D. P. 78, cf. DM. - Mișea + suf. -aucă.