MEZÓNIC, -Ă, mezonici, -ce, adj. Referitor la mezoni, care aparține mezonilor. – Mezon + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEZÓNIC, -Ă adj. Referitor la mezoni, al mezonilor. [< fr. mésonique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mezónic adj. m., pl. mezónici; f. sg. mezónică, pl. mezónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink