MEZOMÉR, -Ă, mezomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care este în stare de mezomerie. ◊ Structură (sau formulă) mezomeră = structură ipotetică limitată care ar oferi imaginea structurii electronice a unor substanțe. – Din fr. mésomère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEZOMÉR, -Ă adj. Stare de mezomerie. [< fr. mésomère].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEZOMÉR, -Ă adj. (despre substanțe) în stare de mezomerie. ♦ structură ~ă = structură ipotetică, asemănătoare structurii electronice a unor substanțe. (< fr. mésomère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mezomér adj. m., pl. mezoméri; f. sg. mezoméră, pl. mezomére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink