mezencefal sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr mésencéphale] Segment al creierului corespunzând părții superioare a trunchiului cerebral.

MEZENCEFAL s.n. (Anat.) Creierul mijlociu. [Pl. -luri, -le. / < fr. mésencéphale, cf. gr. mesos – mijlociu, enkephalos – creier].

MEZENCEFAL s. n. creierul mijlociu. (< fr. mésencéphale)

mezencefal (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezencefale

!mezencefal (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezencefale

mezencefal s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezencefale

MEZ-, v. MEZO-. □ ~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocupă o poziție centrală, fiind înconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situată deasupra protuberanței inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intrînd în alcătuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membrană a peritoneului care leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.

MEZENCEFÁL (< fr. {i}; {s} gr. mesos „de mijloc” + enkephalos „creier”) s. n. (ANAT.) Segment al creierului corespunzând părții superioare a trunchiului cerebral, situat între metencefal și diencefal. Cuprinde pedunculii cvadrigemeni și pedunculii cerebeloși superiori.

mezencefal s.n. (anat.) <ieșit din uz> creierul mijlociu (v. creier). Mezencefalul este situat între metencefal și diencefal.