metropolitan¹, ~ă [At: SADOVEANU, O. X, 447 / Pl: (1-6) ~i, ~e, (7) ~e / E: fr métropolitain] 1-2 a Care aparține unei metropole (2, 4). 3-4 a Care are caracter de metropolă (2, 4). 5-6 a Care este originar dintr-o metropolă (2, 4). 7 sn (Rar) Metrou.

METROPOLITAN¹, metropolitane, s. n. Linie feroviară urbană, de obicei subterană, pe care circulă vehicule cu tracțiune electrică; vehicul de transport în comun care merge pe o astfel de linie; metro. În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere numai utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18.

METROPOLITAN ², -Ă, metropolitani, -e, adj. Arhiepiscopal. L-a purtat ca de mînă pînă la scaunul metropolitan al Heracleei. GALACTION, O. I 92.

METROPOLITAN, -Ă adj. Al metropolei. [Cf. lat. metropolitanus, fr. métropolitain].

METROPOLITAN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl. -ne. / < fr. métropolitain].

METROPOLITAN, -Ă I. adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr. métropolitain)

METROPOLITAN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de metropolă; propriu metropolei. Biserică ~ă. 2) Care descinde dintr-o metropolă; originar dintr-o metropolă. /<fr. métropolitain

metropolitan a. 1. ce are caracterul unei metropole: oraș metropolitan; 2. arhiepiscopal: biserică metropolitană. ║ n. tren subteran.

*metropolitán, -ă adj. (lat. metropolitanus, d. metrópolis, metropolă). Care are caracteru uneĭ metropole, din metropolă, a metropoleĭ. Biserică metropolitană, mitropolie. Tren metropolitan, tren care circulă în prejuru și pin mijlocu capitaleĭ, ca la Paris.

metropolitan¹ (metrou) (înv.) (desp. me-tro-) s. n., pl. metropolitane

metropolitan² (referitor la metropolă) (desp. me-tro-) adj. m., pl. metropolitani; f. metropolitană, pl. metropolitane

metropolitan¹ (referitor la metropolă) (me-tro-) adj. m., pl. metropolitani; f. metropolitană, pl. metropolitane

metropolitan² (metrou) (înv.) (me-tro-) s. n., pl. metropolitane

metropolitan s. n. (sil. -tro-), pl. metropolitane

metropolitan (referitor la metropolă) adj. m. (sil. -tro-), pl. metropolitani; f. sg. metropolitană, pl. metropolitane

METROPOLITAN s. v. metrou.

metropolitan s. v. METROU.

METROPOLITAN MUSEUM OF ART [metrəpólitən mjuziəm əv a:t], cel mai important muzeu din S.U.A. și unul dintre cele mai mari din lume. Fondat în 1870, la New York, în Central Park, s-a dezvoltat și s-a extins continuu, fiind unul dintre cele mai bogate din lume, datorită donațiilor particulare și a creșterii numărului de colecții. Cuprinde secțiuni de artă orientală, egipteană, greacă, romană, din Extremul Orient, picturi (multe capodopere), sculpturi, lucrări de artă decorativă, artă contemporană, costume, arme și armuri etc.

METROPOLITAN OPERA [metrəpólitən opərə], teatru liric din S.U.A. (New York), înființat în 1883. După 1966, instalat în „Lincoln Center”. Capacitate de 3.800 locuri. Spectacolele cântate frecvent în limba originară sunt susținute de cântăreți și dirijori de renume mondial.

METROPOLITÁN¹, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; care este originar dintr-o metropolă. Instituțiile locale . . . au fost. . . subordonate autorităților metropolitane. OȚETEA, R. 147. Cuceritorii metropolitani, ca pretutindeni în regimurile coloniale, n-au fost preocupați decît să culeagă roadele bogate ale Jamaicii. V. ROM. aprilie 1954, 66. 2. S. n. (Rar) Metrou. Tramvaie electrice, metropolitan – galopul unei vieți înfrigurate. SADOVEANU, O. X, 447. În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere. . . utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18. – Pl.: (1) metropolitani, -e, (2) metropolitane. – Din fr. métropolitain.