metronomie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr métronomie] Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul și cu perfecționarea etaloanelor de măsură.

METRONOMIE s.f. Studiul instrumentrlor și aparatelor de măsură. [Gen. -iei. / < germ. Metronomie].

METRONOMIE s. f. studiul instrumentelor și aparatelor de măsură. (< fr. métronomie)

METRONOMIE f. Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură. /<fr. métronomie

metronomie (desp. me-tro-) s. f., art. metronomia, g.-d. metronomii, art. metronomiei

metronomie (me-tro-) s. f., art. metronomia, g.-d. metronomii, art. metronomiei

metronomie s. f. (sil. -tro-), art. metronomia, g.-d. metronomii, art. metronomiei

METRO-₂ „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru₁), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.