METOCÁR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

metocár s. m., pl. metocári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink