meteórică s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. meteóricii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METEÓRIC, -Ă, meteorici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține meteorilor (1), referitor la meteori. ◊ Apă meteorică = apă care provine din precipitațiile atmosferice. 2. Adj. Care ține de meteori (2), privitor la meteori. ♦ Fig. Care se ivește pe neașteptate, produce o puternică impresie și trece repede; trecător; efemer. 3. S. f. Capitol al astronomiei care se ocupă cu studiul meteoriților. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METEÓRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de meteori; propriu meteorilor. Apă ~că. 2) Care apare pe neașteptate și dispare repede; cu apariție bruscă și dispariție rapidă. [Sil. -te-o-] /<fr. météorique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METEÓRIC, -Ă adj. Al meteorilor, provenit dintr-un meteor. ♦ (Fig.) Care se ivește pe neașteptate; uimitor; trecător, efemer. [Pron. -te-o-. / < fr. météorique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METEÓRIC, -Ă adj. 1. referitor la meteori, din meteori. ♦ apă ~ă = apă provenită din precipitații atmosferice. 2. (fig.) care se ivește pe neașteptate; trecător, efemer. (< fr. météorique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meteóric adj. m. (sil. -te-o-), pl. meteórici; f. sg. meteórică, pl. meteórice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meteoric, (engl.= meteoric) de origine exogenă; frecvent, termenul se referă la apele existente la supr. scoarței (din râuri, mări, oceane, apa atmosferică) și care pot circula descendent în scoarță; uneori, se folosește pentru procese care se desfășoară sub impulsul energiilor externe (Soare, atmosferă). V. și juvenil.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink