opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

meteleu sm, a [At: KLEIN, D. 379 / V: ~lău / Pl: ~lei / E: cf mg metelö] (Trs) 1-2 Om bleg. 3-4 Bărbat neputincios. 5-6 Găligan.

METELEU, metelei, s. m. (Regional) 1. Nătărău, prost. Sărmane bărbatul meu. Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171. Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace, Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. 2. Mîncău. Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei... dacă nici mie nu-mi fu de-ajuns?I RETEGANUL, P. III 63.

METELEU, metelei, s. m. (Reg.) 1. Prost, nătîng, nătărău. 2. Mîncău.

metelău sm vz meteleu

Enciclopedice

METELEU subst. ard. tradus Tölpel „bădăran” de Tiktin, dar cf. ung. metely „gălbează”. 1. Numele unui sat situat în gura Bărăganului, fosta regiune pastorală. 2. Din antroponim: Metelești s. (Cat). 3. Meteleaucă = Meceleaucă = Meteileaucă fam., 1775 (AO XXI 191).

Sinonime

METELEU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

meteleu adj., s.m. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

meteleu adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Tezaur

METELÉU s. m. (Transilv.; adesea adjectival) Om bleg; bărbat neputincios. Cf. KLEIN, D. 379, LB, POLIZU, LM. Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. Du-mâ, Doamne, și mă lasă Unde sînt neveste-acasă Cu bărbatul meteleu. DOINE, 133. Norocu-i destul de rău, Că fecioru-i meteleu. F (1 890), 38. Nimerii la altă casă Și nevasta mai frumoasă Și bărbatul meteleu, Acolo mă trag și eu. REV. CRIT. IV, 93, cf. ARH. FOLK. V, 107. Sărmane bărbatul meu, Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171, cf. DENSUSIANU, Ț. II. 120, ALR II 3 721/235. ♦ Găligan. Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei și cu tine patru, deacă nici mie nu-mi fu de-ajuns? RETEGANUL, P. III, 63. - Pl.: metelei.- Și: meteláu s. m. CIHAC, II, 189. Cf. magh. metelö.

METELĂU s. m. v. meteleu.

Intrare: Meteleu
Meteleu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Meteleu
Intrare: meteleu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meteleu
  • meteleul
  • meteleu‑
plural
  • metelei
  • meteleii
genitiv-dativ singular
  • meteleu
  • meteleului
plural
  • metelei
  • meteleilor
vocativ singular
  • meteleule
plural
  • meteleilor
metelău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meteleu, meteleisubstantiv masculin

regional
  • 1. Nătâng, nătărău, prost. DLRLC
    sinonime: nătâng nătărău prost
    • format_quote Sărmane bărbatul meu. Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171. DLRLC
    • format_quote Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace, Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. DLRLC
  • 2. Mâncău. DLRLC
    sinonime: mâncău
    • format_quote Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei... dacă nici mie nu-mi fu de-ajuns?! RETEGANUL, P. III 63. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.